8:00 - 18:00

Program de lucru : Luni - Vineri

0722.819.777

Suna pentru o evaluare gratuita

Facebook

LinkedIn

en_GBro_RO

Stabilirea domiciliului minorului în caz de divorț al părinților

Casa de Avocatura Burlacu > Uncategorized  > Stabilirea domiciliului minorului în caz de divorț al părinților

Stabilirea domiciliului minorului în caz de divorț al părinților

Urmează să analizăm situația in care instanțele de tutelă  trebuie să se pronunțe cu privire la domiciliului minorului în caz de divorț al părinților, precum și posibilitatea ca domiciliul minorului să fie stabilit alternativ la ambii părinți.

In legislatia romaneasca respectiv, art. 400 Cod Civil, se reglementează locuința copilului după divorț:

”(1) În lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic. (2) Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior. (…)”

Pentru a   se putea pronunța cu privire la stabilirea domiciliului la unul dintre părinți  instanța de tutela  va asculta pe părinţi şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, urmand a avea in vedere și concluziile raportului de anchetă psihosocială electuat in cauză.

In formarea opiniei privind viitoarea locuinta a minorului, instanţa ia în considerare o serie de criterii precum:

  • concluziile raportului autorităţii tutelare cu privire la locuinţele celor doi părinţi.
  • Disponibilitatea parinților de a se stabili  domiciliul minorul la ei.
  • disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a implica pe celălalt părinte cu privire la deciziile legate de copii, disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt părinte accesul în locuinţa sa,
  • capacitatea părinţilor de a răspunde nevoilor concrete ale minorului, situaţia locativă a fiecăruia dintre cei doi părinţi,
  • istoricul îngrijirii copilului,
  • dorinţa exprimată de minor cu privire la stabilirea locuinţei sale la reşedinţa unuia sau altuia dintre părinţi,
  • apropierea locuinţelor fiecăruia dintre cei doi părinţi de şcoală, respectiv grădiniţă,

 

În situația in care domiciliul minorului se va stabili la unul dintre părinți, totuși celălalt părinte va avea dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit unui program de vizită.

Există si o altă opinie, mai puțin frecventă, a instanțelor de judecată care chiar și în lipsa unei prevederi exprese în acest sens în legislația noastră, stabilesc domiciliul minorului alternativ la fiecare dintre părinți pentru perioade egale de timp. Acesta  soluție  se regăsește in mod  frecvent in practica instanțelor europene, fiind  mai puțin agreată de către instanțele  românești.

Cu siguranță că această variantă pornește de la ipoteza în care ambii părinți își exprimă dorința cu privire la stabilirea locuinței minorului la reședința lor și pot oferi copilului condițiile materiale și afective necesare creșterii, sunt dispuși să coopereze, respectiv fiecare părinte are disponibilitatea de a implica pe celălalt părinte în viața copilului, iar copilul își exprimă opinia și preferința de a locui cu ambii părinți.

 

În ciuda faptului că, în raport de textele legale incidente, posibilitatea stabilirii de către instanța de judecată a domiciliului alternativ al minorului la fiecare dintre părinți apare ca fiind discutabilă, există posibilitatea  ca instanța de tutelă să stabilească pentru părintele nerezident un  program extins de vizită prin care acesta  va putea petrece până la jumătate din timp cu minorul.

Pentru a putea fi posibilă această soluție este nevoie ca în cadrul procesului având ca obiect stabilirea domiciliului minorului, părțile sa formuleze în subsidiar o cerere prin care să solicite stabilirea unui program de legături personale cu minorul potrivit căruia copilul va locui alternativ, pe perioade egale, cu fiecare părinte.

În concret, domiciliul minorului va fi stabilit la unul dintre părinți, iar în favoarea celuilalt părinte va fi stabilit un program de legături personale prin care se stabilește ca minorul locuiește jumătate de timp și cu acest părinte.

Concluzionând, oportunitatea stabilirii unor astfel de măsuri se va aprecia de la caz la caz, de către instanța de tutelă, prin raportare la împrejurările concrete în care află minorul și părinții, urmând a se avea in vedere in primul rând interesul superior al copilului.

Avocat Valentin Burlacu

No Comments

Leave a Comment